M-am revoltat pe blog când n-am mai putut să înghit mizeria din jur. Fie că era vorba de jegul numit politică, fie că era vorba de mediocritatea socială. Mă gândesc tot mai des şi mai serios să plec din ţara asta. Nu, nu din “Ţara asta de kkt” cum o numesc unii, ţara e frumoasă, de vină sunt locuitorii ei. Motivele sunt multe şi fără număr. Pare că nu mai e nici o speranţă şi totuşi … între atâtea motive de a pleca este unul singur pentru a rămâne. Şi nu aş putea să-l numesc concret …
Dar se pare că totuşi mai avem o speranţă. Mişcările de proteste din ultima zi arată că românii s-au trezit, s-au săturat, le-a ajuns cuţitul la os. Vor o schimbare.

Vineri ziceam: care sunt şansele ca “mâine” să mai meargă lumea la proteste? Şi au mers. Duminică seara ziceam: mâine e frig, merge lumea la muncă, şcoală, etc. Sigur nu mai iese nimeni. Şi au fost mai mulţi …

În micuţa noastră urbe, unde nu ai unde bea o ciocolată caldă după ora 23 sau după miezul nopţii, tot aici nu ai nici cu cine să ieşi în stradă. Vă merge bine tuturor? Sunteţi mulţumiţi? Trăiţi bine?! Probabil vi se trage de la concerte, beculeţe, brazi …

Şi totuşi, aş vrea să ies în stradă şi să nu fim 10 oameni să o dăm în penibil şi nici să nu fim amestecaţi cu rahaturi sindicaliste. Se poate???

Sunt invidios pe Alecs că e la Cluj, un oraş unde oamenii au coloană vertebrală.