Baia Mare anti-ACTA II

“Oficialităţile au semnat în secret tratatul ACTA sperând că nu veţi afla niciodată, acum ştiţi, dar vă purtaţi ca şi cum nu v-ar păsa. Dovediţi-le că poporul român mai crede încă în libertate, voi cei cărora v-a fost interzisă libertatea de exprimare vreme de 42 de ani, 42 de ani de cenzură, sunteţi gata să pierdeţi încă o dată cel mai preţios drept al vostru? Organizaţi-vă, aveţi aceleaşi dorinţe, dar se pare că nu aveţi aceeaşi ţintă. Alegeţi-vă cu toţi aceeaşi ţintă şi loviţi împreună, este singura modalitate prin care puteţi învinge.”

Asta se zice într-un mesaj de la Anonymous către România.

Ieşim în stradă sau îi lăsăm pe nemţi, polonezi, slovaci sau bulgari să lupte pentru libertatea noastră? Adică nu, ei luptă pentru libertatea lor. Noi doar profităm, că aşa am fost învăţaţi. Să tragem foloase fără a ridica un deget. Şi dacă nu reuşim, să ne lamentăm, dar nu în stradă, ci pe net sau pe la vecini.

Pe 25 februarie avem ocazia să ne spălăm “păcatele” ( a se citi pasivitatea dovedită cu ocazia acţiunilor din 11 februarie) sau să ne facem din nou de râs.

Pe Facebook* a fost creat un eveniment pentru ziua de 25. Sper ca de data asta bloggării să vină la protest, nu la spectacol. Şi sper să aducă cât mai mulţi prieteni cu ei.

*Atenţie! Se organizează pe facebook şi se protestează în STRADĂ! Un simplu “going” pe fb e egal cu zero.

Baia Mare anti-ACTA

Pe Facebook, peste 2300 de persoane. În stradă, maxim 100. De aici trag concluziile:
1. Pe facebook e plin de terminaţi care dau like, share, attend la tot ce prind, iar asta a fost demonstrată şi cu alte ocazii.
2. Cum ne merităm Chiorul, aşa merităm şi ACTA.

Am ajuns în Piaţa Revoluţiei pe la ora 17:15, erau câţiva tineri strânşi pe acolo. Încet, încet mai veneau câte trei, patru persoane. În plus, erau pe acolo vreo 3 pensionari pe alte filme. Strigau “jos băsescu”. Ne-am uitat la ei, wtf?! am râs … Probabil la fel au făcut şi ei când ne-au văzut.

Au început să se agite pancartele, pentru poze, evident. S-au făcut remarcaţi blogării din onlainu băimărean, ăia celebri, nu de ăştia neica-nimeni ca mine. Nu s-au făcut remarcaţi prin pancarte, sloganuri, bannere, măşti, ci prin iPhoane, dSLR-uri, bliţuri, figuri, etc. Au confundat protestul cu o şedinţă foto. Tare mă tem că dacă se aprobă inepţia asta de lege, se închide youtube-ul şi nu o să mai reuşească unii să-şi facă norma de posturi/zi.

Am strigat una alta, am mai ţopăit puţin să se dezgheţe degetele de la picioare şi a început lumea să se împrăştie.

În România s-au anunţat cei mai mulţi “protestatari” din toată Europa, pe Facebook. Numărul celor ieşiţi în stradă? E de plâns …

Speranţa noastră sunt nemţii, polonezii, slovenii. Noi rămânem cu lamentatul, ne pricepem cel mai bine.

Instigare la revoltă

M-am revoltat pe blog când n-am mai putut să înghit mizeria din jur. Fie că era vorba de jegul numit politică, fie că era vorba de mediocritatea socială. Mă gândesc tot mai des şi mai serios să plec din ţara asta. Nu, nu din “Ţara asta de kkt” cum o numesc unii, ţara e frumoasă, de vină sunt locuitorii ei. Motivele sunt multe şi fără număr. Pare că nu mai e nici o speranţă şi totuşi … între atâtea motive de a pleca este unul singur pentru a rămâne. Şi nu aş putea să-l numesc concret …
Dar se pare că totuşi mai avem o speranţă. Mişcările de proteste din ultima zi arată că românii s-au trezit, s-au săturat, le-a ajuns cuţitul la os. Vor o schimbare.

Vineri ziceam: care sunt şansele ca “mâine” să mai meargă lumea la proteste? Şi au mers. Duminică seara ziceam: mâine e frig, merge lumea la muncă, şcoală, etc. Sigur nu mai iese nimeni. Şi au fost mai mulţi …

În micuţa noastră urbe, unde nu ai unde bea o ciocolată caldă după ora 23 sau după miezul nopţii, tot aici nu ai nici cu cine să ieşi în stradă. Vă merge bine tuturor? Sunteţi mulţumiţi? Trăiţi bine?! Probabil vi se trage de la concerte, beculeţe, brazi …

Şi totuşi, aş vrea să ies în stradă şi să nu fim 10 oameni să o dăm în penibil şi nici să nu fim amestecaţi cu rahaturi sindicaliste. Se poate???

Sunt invidios pe Alecs că e la Cluj, un oraş unde oamenii au coloană vertebrală.

Calatoria cu trenul

Mirifica ca intotdeauna. N-am mai experimentat asa ceva de un an si nici dor nu mi-a fost …
Pe langa numarul enorm de ore pe care il faci cu trenul, urmatoarea grija e … ce companie o sa ai in compartiment, si nici aici nu am avut noroc!
Ajunge trenu intr-o micuta gara de la tara, cu intarziere, evident, si nici nu sta un minut ca da semnalul ca pleaca … si-am sarit in ce vagon am apucat. Trebuia sa ajungem in nr8. Am ajuns in nr7 si cineva ne-a mintit ca e nr8. Ne-am asezat in compartiment, mai era doar o batranica. Am zis ce bine, cu oamenii batrani poti povestii!

In cj aflam ca defapt suntem in vagonu nr7 nu 8 si .. incepem mutarea. Cand ajungem la nr8, constatam cu stupoare ca in compartimentul nostru deja sunt 5 persoane si bagaje plin de erau si pe culoar. Noi .. 3 oameni si 3 bagaje mari. Facem cu randul la statul pe culoar…

Si cum sa nu-ti placa sa calatoresti cu CFR? …

P.S Calatoria e in curs, poate revin cu un updae :) )

Lecturi Urbane Baia Mare editia II

Povestea dinainte de început şi până după final
Debutează într-un stilul caracteristic al lui Alecs. Mă sună la 16:10 că la 16:30 plecăm. Mda … bine! Îl luăm pe Ricardo şi începem cu o pauză de cafea, că sunt obosiţi oamenii. De aia atâta grabă să plecăm la 16:30.

Plecăm să luăm cărţile de la sediul Team4Youth, vreo 300 de cărţi. Mi s-au lungit mâine cu 2 metri până am ajuns cu o ladă la maşină. Mă bucur că nu i s-a rupt fundul să rămân cu ele-n drum. De aici pornim spre Mall via McDonald’s, că ştie toată lumea că în mall n-ai ce mânca.

Când am ajuns şi noi într-un final cu cărţile deja era acolo mai multă lume decât mă aşteptam să văd.
Punem cărţile pe “scenă” şi lumea începe să se desfăşoare. Unii citesc, unii împart, unii socializează. Şi apoi vine partea mai neagră. Alex se trezeşte că e întrebat ce căutăm acolo, că evenimentul nostru e programat abia sâmbătă, 28 ianuarie. Nu ştiu ce aş fi zis în situaţia lui… Asta e, mai greşeşte lumea. Strângem cărţile şi le aranjăm la marginea scenei să se poată face pregătirile pentru evenimentul de la ora 20.

Trecem peste asta. Oameni pe care nu i-am mai văzut până acum, iau cărţi, împart, scriu şi cred că nu au fost obligaţi să facă asta. A fost alegerea lor să fie diferiţi seara trecută.

Unii cu cărţi în mâini iau cu asalt scările rulante. Şi urcă şi coboară, iar urcă, iar coboară. Am nimerit şi eu printre ei, dar parcă eram din alt film. Primul pe bandă, fără carte în mână … toţi din spatele meu aveau minim una :) )

Ne aşezăm la etajul unu pe nişte canapele, mai citim, mai povestim, râdem. Şi începe ţigănia … Zbiară muzica din difuzoarele aflate pe scena unde ne-am pus noi cărţile iniţial.
Era aproape ora 20. Urmau să-şi facă apariţia ăia de la Spitalu` 9.
Am fugit şi am strâns cărţile şi le-am dus la maşină. Cam 100-150 de cărţi le-au luat vizitatorii, ne-au uşurat treaba.

Deşi îmi venea să fug din ţigănia şi aglomeraţia ce era pe acolo, am mai stat o vreme să aşteptăm pe cineva.