1 Mai
Una dintre cele 317 sărbători ale noastre. Pentru mine 1 Mai reprezintă doar un început de lună şi atât. Cum nu sunt în câmpul muncii, n-am ce sărbătorii.
Noi, ăştia mai fraieri de avem 2 roţi, am ales să ne petrecem altfel ziua, nu să ne punem fundu în maşină şi hai la grămadă cu alţii pe un petec de pământ, să sfârâim grătare.
În loc de grătare, mici, pulpe şi bere am servit astăzi glucoză, banane, sandwitchuri respectiv apă de izvor.
Tura a început devreme, am fost harnici rău de tot.
Locul întâlnirii, la plecare.
Ceasul e cu o oră în urmă, de când ne-a intrat primarul la răcoare timpul stă în loc.
Ne bucurăm de traficul redus pe cea mai urâtă porţiune (datorită traficului intens care e de obicei) de drum: Baia Mare – Baia Sprie.
Facem un prim popas la intersecţia cu drumul ce duce la Mogoşa, servesc nişte glucoză şi beau apă. Urmează Pasul Gutâi(978 m alt).
Începem urcarea. După ceva vreme ne gândim la o pauză lângă mormântul lui “Pintea Viteazul”, care credeam că e la km 22, iar apoi izvorul, să alimentăm.
Trebuie să urcăm de mai multe ori pasul, să ţinem minte: Izvorul e primul, iar apoi mormântul, la km 26. La izvor servesc o banană, nişte glucoză şi apă proaspătă. Dau jos pantalonii lungi şi hanoracul şi mergem mai departe.
Dacă m-aţi văzut rezemând bicicleta, să ştiţi că aşteptam să ajungă fotograful sus, să execute o poză:).

Până să ajungem la mormântul lui Pintea Viteazul, ne-au înroşit obrazul nişte străini. Au venit din spate şi ne-au claxonat, iar noi deranjaţi, le-am făcut semn că-i larg drumul. Noroc că am făcut cu mâna, nu cu degetul, căci trecând pe lângă noi, ne-au salutat toţi din maşină.
Probabil de asta am ieşit aşa roşiatic în autoportretul executat din mers.
Fericire, încântare, nicidecum obosire!
Mormântul lui Pintea Viteazul.
Ajungem la han, servesc o ciocolată şi mai dau cu o banană şi glucoză. Pornim pe traseul ce duce la Creasta Cocoşului, traseu nou pentru mine.
Intrăm în Poiana Boului şi aruncăm o privire şi spre vârful Mogoşa (1246m).
Mă surprind paparazzi coborând prin Poiana Boului.
Lăsăm Creasta Cocoşului în dreapta şi mergem spre Tăurile Chendroaiei, altă porţiune nouă pentru mine. Aici paparazzi mă surprind din nou, făcând o mică băiţă.
Ajungem la Tăurile Chendroaiei. Aici nu avem voie să călcăm, un strat moale de turbă, dar am mers să fotografiem. Sigur nu stricăm mai mult decât stricau oile ce păşteau altădată. Să lăsăm pozele să vorbească.
Terminăm sesiunea foto şi ne aşezăm pe un buştean să alimentăm. Un sandwitch, încă o bucată de glucoză şi apă.
Mai fac o poză şi bicicletei, fără care azi aş fi fost pe un petec de iarbă, la un grătar …
Ne continuăm traseul. De aici încolo totul e nou, şi pentru mine şi pentru partenerul de drum. Un drum forestier super şi o privire spre Creasta Cocoşului cum nu am mai văzut.
Mai admirăm vârful Gutâiul Mare (1443 m) cu câteva pâlcuri de zăpadă ce încă rezistă sub razele soarelui, şi ne continuăm drumul. Înainte să intrăm în pădure, mai aruncăm o privire spre Creasta Cocoşului. Din partea asta nu este aşa spectaculoasă, dar e ceva nou.
Ne bucurăm de frumuseţea traseului forestier şi suntem trişti când vedem drumul judeţean ce ne va duce în Cavnic prin pasul Neteda (1092 m). Începe să se termine frumosul, aşa că ne mai bucurăm cât putem de pădure. Mergem pe lângă biciclete puţin, iar apoi ne dăm drumul pe ultima coborâre off-road. Urmează nebunia în viteză: coborârea din Cavnic.
Asfaltul …
Nu mai oprim pentru poze. Avem de pedalat la deal, iar apoi ne dăm drumul pe coborâre.
Un autoportret făcut din mers, urcând pasul Neteda.
Aceeaşi fericire şi o încântare ce nu poate fi descrisă în cuvinte. Nu mă simt obosit, doar probleme cu şaua
Această tură minunată se termină tot lângă ceasul ce ne arată greşit ora.
“>
Ne-am bucurat de fiecare kilometru străbătut cu bicicleta. Am “savurat” fiecare bucată de traseu forestier şi am ajuns acasă foarte încântat.
Toată distracţia a durat 9 ore.
75 km parcurşi
~1053 m diferenţă de nivel (urcare).
timp de pedalare aprox. 6 ore.
asfalt, drum forestier, potecă.
Baia Mare – Baia Sprie – Pasul Gutâi – Poiana Boului – Tăurile Chendroaiei – Drumul Măriuţii – Pasul Neteda – Cavnic – Dăneşti – Baia Sprie – Baia Mare.
Mai multe poze aici
Share:
Cea mai plictisitoare oră?
E clar cea de Chimie! Şi asta nu o zic doar din punctul meu de vedere. Mulţi sunt plictisiţi la maxim în ora respectivă.
Cum mi-am dat seama? M-am uitat în/la bănci. Mai scrie lumea în bancă şi la alte ore, dar ca în laboratorul de chimie …
De la poezii, citate, desene, cuvinte “goale”, până la lista “must die” cu numele profesorilor. În acest sens profesoara de geografie adună cele mai multe gânduri negre.
Share:
Trei
Trei zile cu Trek 4300 şi azi am făcut a 3-a tură. Baia Mare – Chiuzbaia Groape – Limpedea – Baia Mare.
Mâine pauză, recuperare, că de 1 Mai vine prima tură lungă şi adevărată
Share:
Bicicleta visurilor …
Probabil ar fi asta:

sau asta:

Totuşi, am cea mai bună bicicletă, prin simplu fapt că e reală
Azi a venit, azi a şi început munca. O tură de “test” la Groşi.
Inaugurarea o să fie pe un traseu adevărat, de 1 mai.