Medicii şi medicina

Parcă nu prea au legătura, cel puţin în România.
Mă duc la doctorul de familie, că-s bolnav nu că mi-e dor de ea. Mă consultă, am gâtul “urât” şi tuşesc ca măgarul. Îmi dă antibiotice, nimic de supt pentru gât.

După o săptămână tot tuşesc, mă duc iar. Îmi dă “aerius”, de alergie. Dacă n-a reuşit să mă vindece cu antibiotice, sigur tuşesc pe bază alergică, eu care nu am avut treabă cu alergiile niciodată. Fie, le iau …
Mă duc şi a 3-a oară la doctor, că tuşesc chiar mai rău ca prima dată. Se enervează, că ce mă tot duc pentru toată tusa. Îmi dă alt medicament de alergie, că “aeriusul” nu şi-a făcut efectul. Hai pa. M-am dus la farmacie şi am cerut ceva de tusă.

O întâmplare mult mai stranie şi gravă. O nefericită biciclistă din nefericitul oraş-capitală Bucureşti, ajunge sub roţile unui autobuz. Medicii de pe ambulanţă zic că are fractură de bazin, ăia de la urgenţă că are ceva la rotulă. O operează şi zic că n-a avut nimic la rotulă, ci femurul fisurat şi ceva muşchi rupt. O ţin 5 zile în spital şi apoi o trimit acasă. După 3 zile merge la control şi o internează să o opereze, are fractură de bazin. Incompetenţii au ţinut-o 5 zile sub nasul lor şi nu au fost în stare să vadă că are bazinul fracturat.
Dar amărâţii, n-au salarii, n-au condiţii, abia trăiesc de pe o zi pe alta din “micile antenţii”. Da` cine-i pune să facă 8 ani de facultate, 4 ani de practică ca apoi să-şi plângă de milă, când ştiu că în frumoasa noastră Românie nu au nici un viitor în acest domeniu ?!

Share:

Ce am făcut vara asta? Dacă pe blog n-am scris …

Nu-mi aduc aminte să fi făcut ceva înafară de dat pedale la “noul” Trek 4300.

BM – Gutinu – Mara – Baraj Runcu – Cheile Tatarului – Plesca – Izvoare – Firiza – BM. Cel mai frumos traseu făcut vara aceasta.

null

BM – Mesteacăn – Ileanda (Sălaj) – Răstoci – Lemniu – Răstoci – Mesteacăn – BM. Cel mai lung traseu (115 km), cea mai mare temperatură la care am pedalat (39 grade la umbră).

null

BM – Pasul Gutâi – Tăurile Chendroaiei – Pasul Neteda – Cavnic – Baia Sprie – BM. Primul traseu cu Trek-ul, 1 mai.

null

BM – Groşi – Dumbrăviţa – Rus – Ungureni – Tăuţii de Sus – BM

Baia Mare – Groşi – Ocoliş – Satu nou de jos – Baia Mare. O tură super-scurtă, am planificat noi. Până la urmă ne-am plimbat 2 ore fără mâncare şi apă.

BM-Blidari-Valea Rostosa-Vf. Rotundu – Taul lui Dumitru – Poiana lui Dumitru – Blidari – BM.
La Tăul lui Dumitru am jurat că nu mai mergem. Cum nu am vrut să lăsăm biciclete la drum le-am luat cu noi prin pădure, până la tău. Traseul ăla de 15 minute l-am făcut în 40. Iarbă până la brâu, crengi pe jos, brăduţi, copaci răsturnaţi, cregi intrate între spiţe, biciclete cărate în spate. CHIN!

BM – Pasul Gutâi – Izvoare – Igniş – Izvoare – Firiza – BM. Prima căţărare pe Vf. Igniş. Prea multă lume, prea multe gipane. S-a auzit şi o voce ce zicea “ia uite băiatuuu ! A urcat până aici pe bicicletă!”

BM – Mogoşa – Cota 1000 – BM. De 3 ori, în 3 zile consecutive. Ultima s-a sfârşit tragic.

BM – Pasul Gutâi – Tăurile Chendroaiei – Tăul Morărenilor – Drumul Măriuţii – Pasul Neteda – Cavnic – BM. Aici am ratat. După ce am căutat Tăul Morărenilor pe la mama dracu pe alte drumuri, iar apoi pe drumul corect … am aflat că m-am întors tocmai când mai aveam vreo 2,300 de metri până la tău. De aia nu-mi place să mă duc singur :D

La Tăurile Chendroaiei

BM – Tăuţi Măgherăuşi – Bozânta Mare – Lăpuşel – Cătălina – Ocoliş – Groşi – BM. 9 Octombrie. Ultimul traseu din acest “sezon”, deşi vremea e în continuare prietenoasă.

Au mai fost nemumărate ture de “întreţinere”:
- pe Valea Usturoi
- Pasul Gutâi
- Baraj Firiza
- prin satele din împrejurimile oraşului
Lipseşte de pe listă Transfăgărăşanul. Poate la anul !

P.S Fără kilometri, viteze, timpi, medii şi hărţi pe bikemap. Nu-i ăsta obiectul “nebuniei”, cum o numesc unii. :)

Share:

Despre aniversări

După o lungă perioadă de letargie, adică absenţa din “onlain”, mi s-au “activat” pornirile filozofice şi-am zis să scriu şi eu pe blog, mai ales că Alecs mi-a zis să-mi păstrez domeniu şi să mai scriu şi eu pe blog, că-i “cuL” să ai blog.

Să intrăm în subiect.

Majoratul. Împlinim 18 ani. Una dintre cele mai importante şi frumoase zile din viaţa noastră, o zi caracterizată, pentru majoritatea, prin manele, băutură şi cadouri (dacă-s bani “cash” cu atât mai bine, distrugându-se astfel ideea de “cadou”).
Interesant mod de a irosi o zi aşa frumoasă. Unii numesc asta “distracţie”. Ce distracţie când după 2 ore cei mai mulţi nu mai ştiu pe ce lume sunt?
Te duci şi bei, bei până te transformi într-un … prost. Că e mişto, eşti mare om dacă bei până uiţi de tine. Şi ce rezolvi, te-ai distrat? Te-ai făcut de râs. Ţi-ai bătut joc de tine.

Şi te duci la un majorat de ăsta unde “distracţia” a fost maximă. Rămâi cu amintiri. Povesteşti celor absenţi ce au “pierdut”. Şi dă-i: cutare a fost “praştie”, cutare a amestecat toate băuturile, cutare a vomitat de 3 ori iar cutare a spart toate paharele.

Astea-s amintiri pe care doriţi să le aveţi din ziua în care deveniţi majori?

Azi am fost invitat de către Cosmin pentru a sărbători împreună împlinirea venerabilei vârste de …. 18 anişori :D Să vedem cum o să fie. A promis că “e” toţi oameni serioşi, muzică bună, discuţii interesante (poate discutăm şi despre un VeloTur al României pt la vară :P ), mai un cântec, o chitară … La mulţi ani !

Share:

We did it !

A venit ziua cea mare, ziua în care mulţi nu credeau că o să se întâmple ceva. 25 septembrie 2010 (e de ţinut minte această zi !)

24, seara. Pe site-ul www.letsdoitromania.ro apăreau înscrişi doar 73000 de voluntari. Puţini pe lângă necesarul de 200 000. Cei mai necredincioşi decât Toma, care ziceau că aşa ceva nu se poate la noi, păreau să câştige.

Sâmbătă dimineaţa. Merinde, apă şi la Casa Tineretului, la ora 8:20 eram prezent.

Am aşteptat şi după ceilalţi membri ai echipei: Anca, Gherda, Cosmin, Adrian, Cosmin (liderul). Ne-am dus la înscrieri, să ne luăm sacii, mănuşile, tricourile. Nu mai contează că organizarea a cam scârţâit, era şi normal când în tot judeţul te aştepţi abia la 4000 de voluntari, iar în ziua cea mare numai în Baia Mare se prezintă 3000. Tot ce contează e că am dus la final ceea ce am început! Felicitări organizatorilor locali, sunt sigur că nu le-a fost uşor.

Aşadar, eram 6. Mai aveam 2 locuri, deşi maşina avea doar 5 locuri.

Pe la ora 10, 10 jumate am fost pe “câmpul de luptă”, Valea Chiuzbaia.

Am urcat spre intrarea în Chiuzbaia, o singură echipă de 2 membri era deja la lucru, îşi făcuse încălzirea (povestea lor aici). Harnici oameni, i-am salutat, ne-au salutat, lucru ce s-a repetat cu fiecare echipă întâlnită. Parcă era o atmosferă de sărbătoare.
Ne-am oprit chiar la intrarea în sat, pe dreapta. Ne-am tras mănuşile şi am pornit la treabă.

Am descoperit o adevărată “mină” în vale. 3 “cutii” de fier, pline cu gunoaie. Am scos cât de mult s-a putut. Am trecut mai departe, am coborât în vale şi am început să arunc pe mal gunoiul găsit, iar Cosmin şi Adrian îl puneau în saci, altfel nu prea era cum!
Gunoiul era diversificat, iar educaţii noştrii concetăţeni au căutat tufa cea mai mare, mai spinoasă sau pietrele cele mai mari din apă ca să-şi arunce “cei 7 ani de acasă”. Atât urme ale trecerii amatorilor de grătare pe acolo, cât şi dovada că pentru săteni valea = groapa de gunoi. Am găsit de la pungi de chyps-uri şi pampers, la bucăţi de acoperiş şi rame de geam. Nu am terminat de “evacuat” bucăţile de acoperiş că s-a făcut strigarea la masă!
Când am ieşit din vale, am constat cu uimire că lângă noi se instalase un cuplu de pensionari, la iarbă verde. Evident erau de acord că oamenii nu ar trebui să arunce gunoiul pe unde trec, la fel cum erau de acord că ar trebui să fie amendaţi dacă fac asta. De asemenea, toţi din sat cu care te întâlneai şi aflau că eşti “la curăţenie pe vale”, aveau aceeaşi părere!

Am mâncat, am stat, am stat, am stat … :D Între timp a apărut învăţătoarea din sat cu un grup de puşti. Ne-a mai dat şi nouă nişte saci. Au fost şi puştii destul de harnici. În sfârşit, când să ne punem iar la lucru, avem o problemă. Nu mai aveam mănuşi, sau cel puţin nu mai aveam mănuşi “întregi”. S-au rupt aşa că ceilalţi au dat o fugă până-n Baia Sprie să facă aprovizionarea. La întoarcere au adus şi ştiri: marginea drumului e plină de saci şi este un grup de aproximativ 130 de elevi de la Bariţiu. Treaba merge, ne-am pus şi noi iar pe muncă.

Trebuie să menţionez o constatare. I-am cam încurcat rău pe amatorii de grătare. Veneau, se uitau, ne vedeau pe acolo, vedeau sacii lângă drum şi plecau mai departe. Pe toată valea am fost mai mulţi voluntari decât petrecăreţi! Totuşi, e bine că au fost şi de ăştia, poate au văzut şi au învăţat ceva.
Cât despre cei ce s-au aşezat lângă noi, făceau greva foamei, sau cel puţin aşa mi s-a părut pentru că nu aprindeau focul. Probabil aşteptau să plecăm noi.

Am terminat treaba. Am mâncat, am stat la poveşti, am numărat recolta. 20 de saci şi vreo 4,5 saci aduşi de copiii din localitate. Se putea şi mai bine, dar uşor n-a fost !
Pe la ora 14 am plecat. Pe vale peisajul era complet. La marginea drumului mormane de saci, iar pe fundal amatorii de grătare care s-au instalat de-a binelea. Voluntarii deja-şi făcuseră treaba, s-au retras în anonimat, nedorind aprecieri, faimă, laude, deoarece sunt sigur că ceea ce au făcut, au făcut-o pentru că-şi iubesc ţara, iubesc natura şi vor o schimbare. Cel puţin noi ne-am simţit bine, am rămas cu un sentiment plăcut, întărit de ştirile auzite la TV: peste 150 000 de voluntari au participat azi …. We did it !

Share:

Mai puţin de o lună până la ziua “Z”

25 septembrie, aceasta este ziua z, zi în care toată România va porni ofensiva împotriva gunoaielor, dar şi lupta pentru bunul simţ. Judeţul nostru nu a fost fruntaş la acţiunile de până acum (cartarea), dar s-a făcut remarcat prin alte lucruri pe care celelalte judeţe nu le-au făcut.
Aşa se face că în Baia Mare a apărut primul Centru de Informare cu sediul în Casa Tineretului, programul fiind între orele 10-19, zilnic. Dacă aţi trecut prin zonă sigur aţi văzut un banner al campaniei Let’s Do It, Romania!
ce atârnă pe faţada clădirii. Cât despre acest banner, s-a înfiinţat un grup pe facebook care promite “înmânarea” unui “certificat de existenţă” în schimbul unei poze în care apari tu şi bannerul de la Casa Tineretului.

Tot băimărenii noştri harnici s-au dus zilele astea şi au spălat o grămadă de saci ca să aibe voluntarii unde “îngropa” gunoaiele pe data de 25 septembrie.

Saci întinşi la uscat

Iar lista nu se opreşte aici. După ce a apărut spotul publicitar oficial, ai noştri au demonstrat încă o dată de ce sunt în stare, filmând un spot la Balta Neagră (Cheile Lăpuşului, lângă localitatea Remecioara).

Dacă încă nu sunteţi hotărâţi sau nu credeţi în reuşita proiectului, vă propun să vizualizaţi acest album cu câteva locuri superbe din România.
Ei bine, toată România este superbă, doar că are nevoie de oameni care să-i ofere respect şi care să o scape de mormanele de gunoaie care-i umbresc frumuseţea!

Share: