E acea zi, o dată-n an, când se sărbătoreşte “Ziua Femeii” (celelalte zile din an sunt ale bărbatului), o zi în care cele mai fericite femei sunt florăresele!
O zi plină de zâmbete (false sau nu, nu mai e problema mea), de fericire, de … flori.
Mă trezesc de dimineaţă, mă echipez pentru mers la liceu şi mă duce tata, aveam bagaj voluminos, evident, flori!
În faţa liceului, din maşinile ce stăteau încolonate la semafor, dau năvală elevi/eleve ce nu mai contenesc a scoate din maşini teancurile de flori. Alţii erau cu maşinile în parcarea liceului, descărcau ghivece cu flori!
După aceea a început alergatul după profesoare. Eu am dat flori la două profesoare cu care aveam oră, alţii mai nefericiţi au stat prin faţa uşilor închise ale sălii profesorale ca să le găsească pe profesoare.

Şi uite aşa, lăsând la o parte dorinţa de a-i da mai degrabă în cap unei profesoare anume, în loc de înjurături strecurate printre dinţii încleştaţi, s-au făcute auzite tot felul de urări şi s-au împărţit flori.

Şi dacă aţi ajuns cu cititul până aici, stimabile cititoare, vă urez şi eu să aveţi parte de multă sănătate şi să trăiţi mulţi ani de acum încolo!