Baia Mare: Cel mai …

1. Cel mai mare brad

O fi parte din spiritul Crăciunului … comercial. Sau poate, ăla electoral. Un exemplar de 120+ ani s-a mutat din pădure în piaţa oraşului ca să încânte privirile trecătorilor pentru câteva săptămâni. Şi dupaia o să iasă din el nişte scânduri clasa I. Trist … Şi mai trist, am trecut zilele astea pe lângă piaţă, am zis … “wtf!? a crescut o pădure de conifere în oraş!”. De ce bradul ăla din piaţă nu poate fi unul de metal? Să fie folosit şi în alţi ani. De ce omul de rând nu-şi poate lua un brad artificial pe care-l să-l folosească în fiecare an? Când am luat eu aşa ceva, era mai ieftin decât unul pe care-l aruncai după 2 săptămâni.

Şi revenind la “cel mai mare brad”: băi, mie mi se pare urât! Ornamentele alea zici că au fost aruncate din avion, dar la dimensiunile alea, nici nu prea ai cum să le aranjezi. Şi totuşi, aşa albastru cum e, avea o şansă dacă nu era instalaţia aia de se schimbă în toate culorile, zici că-i “de la ţară”.

Arată mai bine brazii ăia, cu rădăcinile în pământ, din Piaţa Millennium.

2.Cel mai frumos oraş împodobit de sărbători.

De frumos, e frumos. Nu zic nu. Dar dacă e “cel mai frumos” … nu ştiu ce să cred. Aşa a stabilit oarişice sondaj de opinie, aşa o fi. Eu n-am părăsit urbea de când s-au instalat becurile şi beculeţele. Şi totuşi, numai mie mi se pare că preţul e cam mare? 900. 000 lei, adică aprox. 210.000 euro ?! Ce puteam face, util, cu banii ăştia? Cred că destule.

Aştept ziua în care o să ne lăudăm cu evenimentele culturale din oraş, cu oraşul fără gropi, cu clădirile istorice restaurate, cu lipsa boschetarilor din centrul vechi, în special, de pe străzi, în general ş.a.m.d. Aştept ziua în care grandoarea şi spiritul comunist o să dispară, să nu mai avem nevoie de cel mai mare parlament, cel mai mare brad, cele mai multe beculeţe. Ziua în care o să facem lucruri mici de care să ne bucurăm mult, o să fie o zi mare!

P.S Sper că nu doar eu observ că primarul nostru, de când e în fruncea urbei, e într-o continuă campanie electorală: youth fest, sărbătoarea castanelor, focuri de artificii, pseudo-concerte, cel mai mare brad, cel mai frumos împodobit oraş, etc.

Share:

Despre RM, RMGC si Blogări

Prietenu Alecs mi se “lăuda” că a scris un articol pentru RMGC (el zicea că defapt e despre sport, finala de rugby, abureli, manipulare marca RMGC) şi a primit oarişice bani. După ce l-am bătut puţin la cap că şi-a asociat numele cu o companie cel puţin controversată, acu mă întreabă dacă să scrie despre noua găselniţă a “canadienilor”, un site unde se poate face un tur virtual al Roşiei Montane. I-am spus să-şi păstorească blogul cum doreşte. În schimb, am ales să scriu eu despre acest site. Continue reading

Share:

Alo, mai e cineva?

Cred că nu, nu mai e nimeni. Nici nu are cum să fie cineva după ce blogul meu a existat, cam 10 luni, sub forma unei arhive. Într-un final am decis că a venit momentul să scutur praful de pe arhivă, iar blogul să fie blog, acolo unde-i şade bine, adică în online nu pe hdd.

Totuşi, n-am pierdut timpul degeaba şi nici departe de “online” n-am stat. Cam prin februarie-martie am pus pe picioare StirIT.ro. Dacă simţiţi nevoia, puteţi să-i daţi un “like” pe Facebook. “pauldespre.eu” nu o să-l găsiţi pe Facebook. Cu atât mai puţin nu o să o ard pe Facebook ca “Paul Rad – Public Figure” cum o fac o grămadă de pseudo-personalităţi care caută modalităţi de afirmare şi un mediu propice primirii ovaţiilor pe care “le merită”, sub formă de like-uri, evident …

Share:

Lecturi Urbane Baia Mare editia II

Povestea dinainte de început şi până după final
Debutează într-un stilul caracteristic al lui Alecs. Mă sună la 16:10 că la 16:30 plecăm. Mda … bine! Îl luăm pe Ricardo şi începem cu o pauză de cafea, că sunt obosiţi oamenii. De aia atâta grabă să plecăm la 16:30.

Plecăm să luăm cărţile de la sediul Team4Youth, vreo 300 de cărţi. Mi s-au lungit mâine cu 2 metri până am ajuns cu o ladă la maşină. Mă bucur că nu i s-a rupt fundul să rămân cu ele-n drum. De aici pornim spre Mall via McDonald’s, că ştie toată lumea că în mall n-ai ce mânca.

Când am ajuns şi noi într-un final cu cărţile deja era acolo mai multă lume decât mă aşteptam să văd.
Punem cărţile pe “scenă” şi lumea începe să se desfăşoare. Unii citesc, unii împart, unii socializează. Şi apoi vine partea mai neagră. Alex se trezeşte că e întrebat ce căutăm acolo, că evenimentul nostru e programat abia sâmbătă, 28 ianuarie. Nu ştiu ce aş fi zis în situaţia lui… Asta e, mai greşeşte lumea. Strângem cărţile şi le aranjăm la marginea scenei să se poată face pregătirile pentru evenimentul de la ora 20.

Trecem peste asta. Oameni pe care nu i-am mai văzut până acum, iau cărţi, împart, scriu şi cred că nu au fost obligaţi să facă asta. A fost alegerea lor să fie diferiţi seara trecută.

Unii cu cărţi în mâini iau cu asalt scările rulante. Şi urcă şi coboară, iar urcă, iar coboară. Am nimerit şi eu printre ei, dar parcă eram din alt film. Primul pe bandă, fără carte în mână … toţi din spatele meu aveau minim una :) )

Ne aşezăm la etajul unu pe nişte canapele, mai citim, mai povestim, râdem. Şi începe ţigănia … Zbiară muzica din difuzoarele aflate pe scena unde ne-am pus noi cărţile iniţial.
Era aproape ora 20. Urmau să-şi facă apariţia ăia de la Spitalu` 9.
Am fugit şi am strâns cărţile şi le-am dus la maşină. Cam 100-150 de cărţi le-au luat vizitatorii, ne-au uşurat treaba.

Deşi îmi venea să fug din ţigănia şi aglomeraţia ce era pe acolo, am mai stat o vreme să aşteptăm pe cineva.

Share:

273 de locuri pe care trebuie să le vezi înainte să pleci din România

Poze frumoase adunate într-o pagină populară ce promovează frumuseţea ţării noastre. Toate-s bune şi frumoase, dar am o nelămurire.
Unii se întreabă de ce 273 de locuri.
Eu mă întreb de ce 273 de locuri pe care trebuie să le vezi înainte să pleci din România ?
Adică se porneşte clar de la premisa că o să pleci din România sau că ar trebui să pleci. De ce?Avem o ţară frumoasă, dar asta nu ţine de foame. Corect? Şi dacă nu-ţi poate capul prea multe, eşti bun la tras glet şi îngrijit moşnegi, la noi nu o să capeţi niciodată prea mulţi bani pe aşa ceva.

Totuşi, treaba cu “plecatul” din titlul paginii, cred că are o logică.
Văd comentarii la poze şi constat că cei mai iubăreţi, cei mai ahtiaţi după frumuseţile acestor locuri sunt tocmai ăia care au plecat spre ţări unde nu au grija zilei de mâine. Pentru ei locurile astea sunt cele mai frumoase din lume şi tare ar dori să viziteze cât mai multe din ele. Culmea ironiei, ei trăiesc bine mersi pe alte plaiuri. Probabil ăştia sunt dintre cei care nu vorbesc limba română la metrou ca să nu se uite ciudat lumea la ei.

Şi o lovitură dată cu stângu în dreptu pentru imaginea acestei pagini a fost calendarul.
S-a făcut mare preselecţie de fotografii, musai să fie la rezoluţie mare, altfel nu se putea face un calendar de 14x14cm (dacă bine îmi aduc aminte) care să coste vreo 16 lei şi transportul 15. Neaparat prin curier, să ajungă calendarul la tine înainte să pleci din România.

Share: