“Casa părintească nu se vinde”, citat din “marele” lingău aflat, până nu de mult, la guvernare în ultimii ani. Casa nu se vinde, că e proprietate proprie şi personală, adică fix ceea ce ne interesează, bunăstarea familiei. Ţara, asta o putem vinde … Da’ ce faci cu casa lui tactu dacă e la Roşia Montană? Sau la Roşia Poieni? Sau prin alte locuri unde “investitorii interesaţi de bunăstarea românului” doresc să deschidă o afacere profitabilă, pentru statul român, evident !
Ţara are nevoie de bani, pensiile nu se plătesc din împrumuturile FMI, din alea se fac investiţii, atunci, ce ne rămâne de vândut dacă “casa părintească nu se vinde” ?
Pe inventar rămân tot mai puţine “lucruri” de vânzare, dar scăpăm repede de ele. Astfel avem/am avut:
1. Gazele de şist. La o săptămână după ce în Bârlad aprox 4000 oameni au protestat împotriva exploatării gazelor de şist prin fractură hidraulică, guvernanţii au decis că “vox populi, vox dei” este doar o zicală dintr-o limbă moartă, astfel că, începând de astăzi, binefăcătorii de la Chevron (eram obişnuiţi doar cu ăia de la RMGC) pot începe exploatările la Vama Veche, Adamclisi şi Costineşti. Să foloseşti nişte metode care, printre altele, pot provoca seisme, în apropierea centralei nucleare de la Cernavodă, cred că face parte tot din strategia de distrugere a ţării.
2. Cuprul de la Roşia Poieni. Aici nu se mai aplică “lamentările” din cazul Roşia Montană, peisaj, munţi, poluare, situri arheologice, etc. Le-a distrus împuşcatu` şi a “construit” cele mai mari halde de steril de pe continent. Zona trebuie reecologizată, necesar vreo 98 milioane de euro, pe care evident nu-i avem, dacă construim spaţii verzi (parcuri) în pădure. Plus o investiţie în tehnologie. O firmă de stat exploata cuprul de acolo şi culmea, producea profit de vreo 9 milioane euro pe an (care nu era reinvestit) în condiţiile în care lucra la capacitate minimă. Guvernanţii au hotărât, ascundem poluarea sub preş şi o vindem la străini, de parcă ar duce-o la mama lor acasă. Aşa s-a privatizat şi S.C. CUPRU MIN S.A. Abrud pentru fabuloasa sumă de 200 milioane euro. Gurile rele vorbesc că acolo ar mai fi cupru în valoare de 20 miliarde $, iar gurile spurcate susţin că pe lângă asta, ar mai exista şi alte minereuri nedeclarate.
3. Roşia Montană. “Să nu scapi când sapi după aur / În Roşia Montană sper să se surpe mina” (Deliric). Singurele mine care o să se surpe, vor fi alea de pe vremea romanilor, că ăştia de azi vor să radă munţii cu totul.
4. Petrolul. Dat la austrieci, ca apoi cârmaciul şef să se supere pe ei, că “binefăcătorii” ăştia scot petrolul de la noi cu 16$ pe baril şi justifică preţul carburanţilor prin scumpirea barilului de ţiţei la nivel mondial. Dacă de Roşia Montană, Roşia Poieni, Vama Veche şi alte localităţi date pradă “binefăcătorilor” nu vă pasă, sper să vă doară când apăsaţi pe acceleraţie.
5. Apele minerale. Cotate ca fiind cele mai bune până şi în America. Se bucură francezii (parcă) de prostia şi ignoranţa noastră. Trebuia să ia apa şi să o îmbutelieze în Ungaria şi statul român obţinea fix 0 lei, aşa de bine au făcut contractele.
6. Artişti. Ingineri. Cercetători. Doctori. Oameni capabili de muncă. Oferiţi gratuit. Cea mai mare pierdere. Cu OTV-işti, manelişti, pseudo-vedete, nu o să ajungă ţara nicăieri.
Defapt, ne îndreptăm spre titlul de colonie. De data aceasta nu o colonie a Uniunii Sovietice ci a Uniunii Europene.
Şi astea sunt doar câteva din multele acţiuni de sărăcire a acestui popor.
Ca dedicaţie pentru hoţii în costum:
Între timp a apărut învăţătoarea din sat cu un grup de puşti. Ne-a mai dat şi nouă nişte saci. Au fost şi puştii destul de harnici. În sfârşit, când să ne punem iar la lucru, avem o problemă. Nu mai aveam mănuşi, sau cel puţin nu mai aveam mănuşi “întregi”. S-au rupt aşa că ceilalţi au dat o fugă până-n Baia Sprie să facă aprovizionarea. La întoarcere au adus şi ştiri: marginea drumului e plină de saci şi este un grup de aproximativ 130 de elevi de la Bariţiu. Treaba merge, ne-am pus şi noi iar pe muncă.