Steve Jobs – Biografia Autorizata

Nu trebuie să fii un “iBoy” ca să fii fan Steve Jobs, sau cel puţin să fii curios de viaţa acestuia, ce a făcut, cum a făcut, etc. Aşa că m-am apucat să citesc Steve Jobs – Biografia autorizată, scrisă de Walter Isaacson.

Ce-i care îi oferă lui Steve Jobs prea multe laude, merite, o să fie dezamăgiţi. O să afle că nu Steve Jobs a invetat multe din lucrurile “revoluţionare” care îi sunt puse în cârcă, ci de către oamenii apropiaţi lui. De exemplu, Stephan Wozniak a fost cel care a realizat primul PC, Apple I, iar contribuţia lui Steve Jobs a fost doar ideea de a-l vinde, la suprapreţ. Nici GUI-ul nu l-a creat el, doar l-a copiat după ce a văzut proiectul celor de la XEROX PARC, evident i-a adus şi îmbunătăţiri majore. Mai mult, avea obiceiul ca atunci când i se prezenta o idee, să spună direct că e o porcărie, ca apoi, după câteva zile, să prezinte el aceeaşi idee de parcă ar fi fost al lui, iar acum era ceva inovator.

Ceea ce e cu adevărat uimitor, e “talentul” cu care Steve Jobs obţinea orice îşi dorea, de la un simplu tranzistor, la un director executiv pentru compania Apple, un adevărat expert în manipulare.

Pe lângă toate astea, inevitabil, cartea prezintă şi istoria industriei IT, ceea ce o face şi mai interesantă.

Nu pot să zic decât că e o carte ce merită citită!

In club se spala creierele?

Sau cei care ajung acolo, le au deja spălate.

Nu ştiu dacă aţi observat, dar de fiecare dată când e o sărbătoare, pseudo-sărbătoare, un concert sau alt eveniment în vreun club, iar la ştiri e prezentată distracţia, când participanţii sunt întrebaţi “cum a fost”, au nişte răspunsuri care te fac să crezi că a fost … spălarea pe creier.

Din vocabularul* participantului la activităţile social-culturale ce se desfăşoară în cluburi:
“super tare”, “super mişto”, “super cool”, “super fain”, “mega distracţie”, “mega party” şi lista poate continua în aceeaşi notă, dar nu foarte mult … Am tinde să credem că e problema generaţiei “facebook” sau cum mai doriţi voi să o numiţi, dar sunt şi oameni trecuţi prin viaţă, care după ce se zbenguie prin cluburi, rămân cu sechele şi dau răspunsurile de mai sus.

*În cazul de faţă, vocabular = caieţelul acela din copilărie, rămas tot gol.

Daramati blocul, va rog !

De când eram de o şchioapă, primăvara se dă startul la renovări. Ori vecinii de pe scară, ori cei din blocul vecin. Cert e că apariţia soarelui primăvăratic e întotdeauna întâmpinată de un cor de rotopercutoare.
Mă întreb, ce naiba mai au de spart?! Când dărâmă blocul? Mulţi au spart o grămadă de pereţi de rezistenţă.

Şi dacă mai de mult nu mă deranjau foarte tare renovările vecinilor, că zburdam toată ziua pe afară, nu stăteam în casă, acu` s-au schimbat datele problemei.

Nu, nu mă deranjează de la somn (dacă îmi dau silinţa reuşesc să dorm şi în codiţiile astea). Problema e următoarea: scapi cu 2 ore mai repede de la liceu, îţi propui să vii acasă să te odihneşti puţin şi să te pui pe învăţat la română până trebuie să te duci la medaţii la matematică. Şi se întâmplă chiar să ai chef să înveţi nişte inepţii aşternute pe zeci de pagini, dar nu e suficient. Trebuie să ai şi aprobare de la vecini, că de aia stai la bloc. La fel s-a întâmplat şi marţi …

Eu când învăţ? Când am chef să învăţ sau când nu mai au chef vecinii să muncească?!

1&8 martie

2 zile stresante, atât pentru bărbaţii care se simt obligaţi să dea, cât şi pentru femeile care se simt îndreptăţite să primească.

Mai întâi, mărţişoare.
Nu ştiu de ce, dar unii se simt obligaţi să le ofere. Dacă vrei să dai un mărţişor, poţi găsi 1000 de motive să-l dai, dar nu-l da din obligaţie, doar să fii “în rând cu lumea”. Pe de altă parte, unele se aşteaptă să primească. Ba chiar îţi zic, mai în glumă, mai în serios, “să-mi aduci mâine mărţişor!”.

În vechime, pe data de 1 martie, mărţişorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor – fete şi băieţi deopotrivă.

Ca să lămurim cine e obligat şi cine e îndreptăţit să dea, respectiv, să primească.

Dar ce este acela, un mărţişor? Ce reprezintă?
E orice, de la brelocuri, iniţialele numelui, cap de porc (deliric e de vină!) la inele, lănţişoare, maşini, cine romantice. De reprezentat, nu reprezintă nimic.

Ce era mărţişorul? Ce reprezenta el?

Şnurul de mărţişor, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu, sau în alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor: vără-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. Şnurul era fie legat la mână, fie purtat în piept. El se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de biruinţă ale primăverii: se aude cucul cântând, înfloresc cireşii, vin berzele sau rândunelele. Atunci, mărţişorul fie se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc, fie era aruncat în direcţia de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: “Ia-mi negretele şi dă-mi albetele”.

Cum Google e gratuit şi la îndemâna oricui, cei interesaţi să iasă din sfera penibilului pot găsi mai multe informaţii despre subiect.

Despre 8 martie, dacă întrebi pe multe dintre cele care aşteaptă flori, ce semnifică, o să-ţi spună că e “Ziua femeii” sau mai grav “Ziua mamei” şi nimic mai mult. Acelaşi Google ne luminează şi în această privinţă.

Despre ziua asta, are Guess Who nişte versuri potrivite, evident pe vremea când făcea muzică, nu prostituţie.

p.s 2 zile, cu adevărat importante ale acestei luni, sunt zilele de 4 şi 5, când se lansează albumul lui Chimie respectiv Biografia lui Steve Jobs.

Biografia lui Steve Jobs

Nu sunt fan Apple, în schimb pot să zic că sunt fan Steve Jobs, deşi în opinia mea nu a fost un atât de mare “revoluţionar” ş.a.m.d în lumea IT, cum zice majoritatea. Totuşi, pe Dennis Ritchie, inventatorul limbajului C, unde-l lăsăm?

Revenind la carte, cică apare în luna martie tradusă şi în limba română, la un preţ de 85 de lei. La americani deja se vinde cu succes. Cei de la eMag oferă cadou această carte la comenzile ce depăşesc 1500 lei, indiferent de articolele cumpărate.