Baia Mare anti-ACTA II

“Oficialităţile au semnat în secret tratatul ACTA sperând că nu veţi afla niciodată, acum ştiţi, dar vă purtaţi ca şi cum nu v-ar păsa. Dovediţi-le că poporul român mai crede încă în libertate, voi cei cărora v-a fost interzisă libertatea de exprimare vreme de 42 de ani, 42 de ani de cenzură, sunteţi gata să pierdeţi încă o dată cel mai preţios drept al vostru? Organizaţi-vă, aveţi aceleaşi dorinţe, dar se pare că nu aveţi aceeaşi ţintă. Alegeţi-vă cu toţi aceeaşi ţintă şi loviţi împreună, este singura modalitate prin care puteţi învinge.”

Asta se zice într-un mesaj de la Anonymous către România.

Ieşim în stradă sau îi lăsăm pe nemţi, polonezi, slovaci sau bulgari să lupte pentru libertatea noastră? Adică nu, ei luptă pentru libertatea lor. Noi doar profităm, că aşa am fost învăţaţi. Să tragem foloase fără a ridica un deget. Şi dacă nu reuşim, să ne lamentăm, dar nu în stradă, ci pe net sau pe la vecini.

Pe 25 februarie avem ocazia să ne spălăm “păcatele” ( a se citi pasivitatea dovedită cu ocazia acţiunilor din 11 februarie) sau să ne facem din nou de râs.

Pe Facebook* a fost creat un eveniment pentru ziua de 25. Sper ca de data asta bloggării să vină la protest, nu la spectacol. Şi sper să aducă cât mai mulţi prieteni cu ei.

*Atenţie! Se organizează pe facebook şi se protestează în STRADĂ! Un simplu “going” pe fb e egal cu zero.

Baia Mare anti-ACTA

Pe Facebook, peste 2300 de persoane. În stradă, maxim 100. De aici trag concluziile:
1. Pe facebook e plin de terminaţi care dau like, share, attend la tot ce prind, iar asta a fost demonstrată şi cu alte ocazii.
2. Cum ne merităm Chiorul, aşa merităm şi ACTA.

Am ajuns în Piaţa Revoluţiei pe la ora 17:15, erau câţiva tineri strânşi pe acolo. Încet, încet mai veneau câte trei, patru persoane. În plus, erau pe acolo vreo 3 pensionari pe alte filme. Strigau “jos băsescu”. Ne-am uitat la ei, wtf?! am râs … Probabil la fel au făcut şi ei când ne-au văzut.

Au început să se agite pancartele, pentru poze, evident. S-au făcut remarcaţi blogării din onlainu băimărean, ăia celebri, nu de ăştia neica-nimeni ca mine. Nu s-au făcut remarcaţi prin pancarte, sloganuri, bannere, măşti, ci prin iPhoane, dSLR-uri, bliţuri, figuri, etc. Au confundat protestul cu o şedinţă foto. Tare mă tem că dacă se aprobă inepţia asta de lege, se închide youtube-ul şi nu o să mai reuşească unii să-şi facă norma de posturi/zi.

Am strigat una alta, am mai ţopăit puţin să se dezgheţe degetele de la picioare şi a început lumea să se împrăştie.

În România s-au anunţat cei mai mulţi “protestatari” din toată Europa, pe Facebook. Numărul celor ieşiţi în stradă? E de plâns …

Speranţa noastră sunt nemţii, polonezii, slovenii. Noi rămânem cu lamentatul, ne pricepem cel mai bine.

Sfaturi pentru utilizatorii secretosi de pe Facebook

… care reuşesc să o dea în penibil cu secretomania lor.

Dacă ţi-e ruşine de vârsta pe care o ai, şi setezi să nu fie afişată pe profil, atunci fă bine şi:
- nu afişa anul de absolvire al liceului
- nu afişa clasa în care eşti
- nu afişa colegii de clasă
Valabil şi pentru cei din şcoala generală şi cei de la facultate, deşi se presupune că la facultate ajung doar oamenii cu capul pe umeri.

Dacă nu vrei ca “străinii” să-ţi vadă poza de profil, atunci Timeline-ul este inamicul tău. Degeaba setezi poza de profil să nu poată fi vizualizată de “străini” dacă ai Timeline şi la cover pui 20 de poze cu tine. Restricţionează accesul şi la albumul Cover. Cum ? Aşa!.

Mai sunt şi alte anomalii ale acestei drăcii numită “privacy”, dar acum nu-mi vin în minte.
Totuşi, secretele se păstrează cel mai bine dacă dai delete cont.

O piatră-n cap e prea putin …

Parcă aveam un gram de compasiune pentru aceşti jandarmi, doar cu numele schimbat, rămaşi miliţieni cu apucături similare celor ale animalelor cu lămpaşe ce au fost aplaudate în ’90. Ziceam că-i greu să fii la mijloc, să împaci şi capra şi varza şi că doar îşi fac meseria, cu riscurile de riguoare.

Dramatica poveste a miliţianului căruia i-a fost spart bostanul, poveste ce l-a impresionat şi pe prim-slugarnicul ţării, aproape că m-a impresionat şi pe mine. Până ce am văzut cum îşi fac “datoria” aceşti apărători ai dreptului constiuţional al cetăţeanului de a circula pe Bd. Magheru, că parcă ăsta era mărul discordiei.

Ce am văzut? După ce nişte “huligani”, cu “origine” şi scopuri discutabile, au atacat forţele de ordine, acestea au avut motiv să intervină în forţă. Ceea ce au şi făcut. Şi pe cine au dat cu bulanele, pe “huligani” ? Nicidecum. Au bătut pe câte un “rătăcit” ce li s-a nimerit în cale, care îi întreba “de ce să plec”, au snopit în bătaie un bătrân de 68 ani, au ameninţat oamenii care îi filmau, au urcat în dube studenţi, părinţi cu copiii în braţe, au secţionat piciorul unui om trăgând cu armele din dotare de la distanţă foarte mică.
Nici o legătură cu “huliganii”.

Dacă aţi văzut cum îi atârna omului respectiv piciorul, probabil o să ziceţi şi voi că “o piatră-n cap e prea puţin”.

Instigare la revoltă

M-am revoltat pe blog când n-am mai putut să înghit mizeria din jur. Fie că era vorba de jegul numit politică, fie că era vorba de mediocritatea socială. Mă gândesc tot mai des şi mai serios să plec din ţara asta. Nu, nu din “Ţara asta de kkt” cum o numesc unii, ţara e frumoasă, de vină sunt locuitorii ei. Motivele sunt multe şi fără număr. Pare că nu mai e nici o speranţă şi totuşi … între atâtea motive de a pleca este unul singur pentru a rămâne. Şi nu aş putea să-l numesc concret …
Dar se pare că totuşi mai avem o speranţă. Mişcările de proteste din ultima zi arată că românii s-au trezit, s-au săturat, le-a ajuns cuţitul la os. Vor o schimbare.

Vineri ziceam: care sunt şansele ca “mâine” să mai meargă lumea la proteste? Şi au mers. Duminică seara ziceam: mâine e frig, merge lumea la muncă, şcoală, etc. Sigur nu mai iese nimeni. Şi au fost mai mulţi …

În micuţa noastră urbe, unde nu ai unde bea o ciocolată caldă după ora 23 sau după miezul nopţii, tot aici nu ai nici cu cine să ieşi în stradă. Vă merge bine tuturor? Sunteţi mulţumiţi? Trăiţi bine?! Probabil vi se trage de la concerte, beculeţe, brazi …

Şi totuşi, aş vrea să ies în stradă şi să nu fim 10 oameni să o dăm în penibil şi nici să nu fim amestecaţi cu rahaturi sindicaliste. Se poate???

Sunt invidios pe Alecs că e la Cluj, un oraş unde oamenii au coloană vertebrală.