Despre învăţământ

Fiecare ministru câte o idee, câte o “reformă”, câte o palmă trasă sistemului educaţional din România, adică nouă!
Valurile de incompetenţi ce aterizează în fruntea ministerelor se sparg de noi şi ne “rănesc” (cum se sparg valurile oceanelor de stânci şi le erodează). Da parcă valul ăsta actual e mai puternic şi incompetenţa mai mare.
Şi gata cu politichia că mi se lehamite. Am scris aici despre aleşi.

Să revenim la învăţământ.
La liceu. Îţi alegi profilul, un domeniu pe care vrei să te axezi, gândindu-te la ce vrei să faci mai departe.
Şi începi. 17 (cred) materii care toate-s importante. De la desen la informatică (să zicem că am ales mate – info). Şi stai 30 de ore pe săptămână în băncile şcolii străduindu-te să îndeplineşti cerinţele şi mofturile tuturor profesorilor. Deşii te-ai dus la mate – info că poate nu-ţi place chimia/biologia sau limbile străine şi astea sunt foarte importante, chiar dacă pe mine nu mă interesează. Nu poţi face programare dacă nu ştii formula hexaclorciclohexanului, care fie vorba între noi, e ceva dubios rău de tot că e cu “6 6 6″.
Am dat exemple în trecut de vreo 7 materii inutile, şi am precizat că noţiunile de cultură generală de la materiile ce nu mă interesează în liceu, ar trebui dobândite în şcoala generală.

Le facem, le facem. Ne străduim cum putem, să fim buni la toate, experţi la nimic. Şi trece liceul şi vine BAC-ul (nu ăla cu care treci pe apă). În loc să dai examen la 2,3 materii plus specializare, dai o grămadă de exame inutile la materii inutile. Şi odată cu valul amintit în primele rânduri, vine şi ministrul ăsta al educaţiei, iar în loc să se simplifice BAC-ul, se complică.
Prima dată, acest ministru are un coşmar cu o reformă. A doua zi trece pe hârtie ceea ce a visat. De ce e coşmar? Pentru că reforma aia visată, nu schimbă nimic (aşa declara el)!
Reformă înseamnă a schimba, mai mult, o schimbare în bine! Concluzia: nu s-a reformat nimic în ultimii 20 de ani!

Apoi, eroul nostru de la minister, are un vis erotic cu o lege. A doua zi trece pe hârtie. Mulţumim pentru vacanţa de joi, nu se poate prelungi şi vineri? Nu avem oricând un weekend de 4 zile!

Şi acum mă întreb …

Noi de ce nu putem merge la liceu să zicem: Vreau să fac x! şi să-mi aleg una, două opţionale, orice îmi place?!
De ce trebuie să mergem la ore cu sila? Fie că nu ne place materia, fie că nu ne place de dictatorul ăla de profesor care s-a cam săturat de elevi şi acum se poartă ca un tiran (sunt şi excepţii, din fericire).
Din start trebuie să te ridici în picioare să saluţi (asta ar trebui să te îndemne bunul simţ), apoi n-ai voie să scoţi un sunet la oră, nici să clipeşti. Nu poţi să nu fi de acord cu ceea ce-ţi predă, sau cum îţi predă profesorul. Trebuie să taci, să scrii după dictare, să toceşti, să torni pe foaie la test. Relaţia elev-profesor care mai e în cazul ăsta? Nu e, sau e una rece! Aşa nu se face o oră de curs atractivă, la care să mergi cu plăcere …
Şi în cazurile astea n-am respect, precizez asta căci am mai scris ceva despre profesori şi au sărit alţii să-mi arate obrazu, că nu ştiu ce-i respectul şi educaţia.
Vă mai zic pe scurt despre respect: Respectul se câştigă, nu te naşti cu el!
Mai multe despre respect.
Când o să se sature lumea? Când o să înceteze să se complacă cu situaţia actuală? Când o să-şi deschidă majoritatea ochii să vadă încotro ne îndreptăm? (în cel mai bun caz stăm pe loc)