Despre respect …

“pentru că tu te “pretinzi” a fi o persoană cu respect[..]” Stop!
Respect pentru cine? Pentru ce? Dar mai ales de ce?
Ce e respectul ăsta? E cumva un reflex necondiţionat cu care ne naştem şi pe care nu-l pierdem toată viaţa? Toţi oamenii se nasc cu respect pentru toţi semenii lor? Nu, nu cred!
Să vedem ce scuipă DEX Online despre respect:

RESPÉCT s.n. Atitudine sau sentiment de stimă, de consideraţie sau de preţuire deosebită faţă de cineva sau de ceva; defereţa, veneraţie.

Deci cum e cu respectul ăsta? Îl aruncăm în toate părţile cum se aruncă fluturaşii din avioane?

Nu, nu, nu ! …

Dacă vorbesc cu tine, dacă-ţi acord atenţie, dacă nu te înjur în timp ce purtăm o conversaţie, dacă nu vorbesc peste tine într-un dialog, etc …  ăsta nu e respect!

Respectul e un sentiment/o atitudine deosebit/ă iar pentru asta trebuie să faci lucruri deosebite, dacă consideri că meriţi respect pentru orice fleac pe care-l faci sau care-l spui, o să te amăgeşti singur/ă.

Şi am respect pentru o persoană care are realizări deosebite într-un domeniu care mă interesează, într-un sport, a dat sfaturi deosebite,  a făcut un lucru deosebit, ceva ce iese din tipar, ce e diferit de ce face majoritatea sau pur şi simplu pentru că e o persoană deosebită.

Cei care aşteaptă să aibă respectul tuturor, care cred că respectul e un reflex, un drept … mai gândiţi-vă!

Pentru cârcotaşi, precizez că e doar părerea mea proprie şi personală, şi pot să o ia în seamă sau pot să treacă mai departe, deşi ăsta-i un blog personal şi nu ar mai fi nevoie de această precizare. Aşa şi … pentru cine am respect e treaba mea. Dacă simt nevoia o să-i spun, o să-i arăt persoanei respective sau o să-şi dea singură seama.

P.S Şi aştept aicea comentarii, că-s curios ce părere au alţii despre ce-i ăla respect, cine merită respect, cum se dobândeşte respectul (dacă tu consideri că respectul îl dobândeşti, nu te naşti cu el).