Părerea altora, mult prea importantă?

De ce-i interesează pe oameni aşa mult părerea altora despre ei? De ce în general oamenii vor să dea bine în faţa cunoscuţilor, chiar dacă le-ar lăsa o impresie falsă, nefiind cu adevărat cine vor să pară că sunt? Adică-s cu 2 sau mai multe feţe!
Unii pur şi simplu “mor” de grija asta. Că află x, că ce zice x, dar nu o să-ţi fie ruşine? şi altele.
Nu. Părerea altora nu e prea importantă, pentru mine. Defapt e chiar 0.
Şi încep cu cei care se uită ciudat la mine pe stradă, poate chiar râd pe motiv că-mi stă păru aiurea, sau am o haină mai ciudată pe mine, sau alunec pe gheaţă (asta chiar e de tot râsu, cum să aluneci mă când e ca sticla pe jos!? Tre să fii prost rău …). Şi nu ştiu de ce, dar mă ia o durere în cot de toate astea … le-aş da şi câte un binoclu la fiecare, să se uite lung după mine.
Şi mai sunt neamurile şi cei cunoscuţi, din pricina cărora părinţii dau o luptă crâncenă în încercarea de a-ţi contura o imagine cât mai bună, chiar dacă nu e aşa. Nu contează că te-ai bătut într-un club şi ţi-ai luat-o rău, asta trece, dar dacă află neamurile? Nu contează că ai media 9,8,7 .. la purtare, important e să fie 10. Impresia pe care o laşi neamurilor e mult mai importantă decât cele 100 de ore pe care le-ai pierdut odată cu cele 100 de absenţe. Poi nu-i tâmpită logica asta?
Atunci permiteţi-mi să mă doară în cot în continuare!
Desigur, ca în orice caz, există şi excepţii. Oameni cu capul pe umeri (nu doar de umbrelă), pe care-i cunosc, îi respect şi a căror părere contează. Şi fiindcă sunt puţini, părerea lor contează foarte mult.
Totuşi:
eu = calităţi+defecte
Şi dacă e să ies cu ceva în evidenţă, ies eu, nu calităţile mele (cum vor unii), dar nici defectele mele, căci cu o vâslă nu poţi înainta, te învârţi în cerc …