“Ţara asta de kkt”

Şi închei citatu. Sunt scârbit de fiecare dată când văd sau aud porcăria asta.
De cele mai multe vine din partea unor agramaţi, analfabeţi sau căpşunari, care au atinsi nirvana pe plantaţiile spaniolilor sau la curu vârstinicilor italini ori în chioşcurile de ziare franceze.

România e o ţară frumoasă, cu bogăţii şi minunăţii naturale foarte multe.
O istorie interesantă, cu destule semne de întrebare, dar despre care prea puţin se învaţă pe băncile şcolilor, iar cât se învaţă, e ce vrea profesoru, nu ce e istorie.

O ţară în care a purta un tricou cu tricolorul, sau însemne naţionale e egal cu a fi naşpa. Eşti şmecher dacă ai un batic cu drapelul S.U.A. Cool, cum zic “poligloţii”, nişte amărâţi care abia leagă 3 cuvinte într-o limbă străină. N-am nimic cu cei care vorbesc mai multe limbi, ci cu cei care habar n-au, dar ei au “honey”, nu le ajung cuvintele “dragă”, “iubită”, “dragoste”.
Nu ştiu să mulţească cu un simplu “mulţumesc”, dar ştiu să scrie “thanks”.
Aici se încadrează foarte bine şi cei care pleacă din ţară, iar după un an uită accent, limbă, nume.

Mai sunt cei care s-au născut în “rromânia”. Vai de mama lor … “Cinste” luminatului care le-a dat ţiganilor titulatura “rom”. Aşa ne pot identifica străinii cu ei.
Toţi ăştia, nemulţumiţii, sunt primii care sunt gigă-contra în cazul unor iniţiative de genul “Treziti-va! Asta nu e Romania NOASTRA!”

Închei, repetând ce zice Ombladon: “Nu-i ţara de kkt ci oamenii de pe teritoriul ei.”
Caractere de nimic!
Fără generalizare, din fericire există opusul acestor specimene. Din nefericire, sunt prea puţini, iar “fenomenul” ia amploare!